Lead by Experimenting

Postat la octombrie 1, 2013 de ThePMJournal

Pana nu demult, credeam cu tarie ca liderii sunt nascuti si nu formati… Credeam ca liderii poseda in mod natural un soi de putere magica, hipnotica asupra maselor… Credeam ca acesti conducatori sunt un soi de supraoameni.

In decursul anilor, timp in care am acumulat o serie de experiente profesionale, am ajuns la concluzia ca atat liderii (cat si managerii) se formeaza, nu se nasc. Insa, cred cu tarie ca nu exista nici o formula magica care sa te invete ce inseamna leadership si management mai bine decat propria ta experienta.

Cand am inceput sa scriu acest jurnal, mi-am propus sa imi documentez fiecare gand, fiecare emotie traita de-a lungul aventurii mele in F-Startup (vezi Povestea unui Startup). Pe masura ce scriam ThePMJournal, mi-am dat seama ca notele de jurnal m-ar putea ajuta sa imi descopar lacunele cunostintelor mele teoretice de management si leadership, dar de asemnea imi vor da prilejul sa imi definesc propriul meu mod de a practica management. Pentru a fi un conducator mai bun, nu e suficient sa cunosti teoria managementului si leadershipului, ci trebuie sa stii si cum, cand si ce se aplica din teorie. In tot timpul petrecut in F-startup, dar si ulterior, am incercat de asemenea sa ma conving daca notiunile teoretice pe care le invatasem sunt confirmate de viata reala. Ca un experiment, am tinut o evidenta scrisa a experientelor profesionale, a rezultatelor si concluziilor acestora practicand management. Plecand de la acest experiment, mi-a venit sa creez conceptul de Lead by Experimenting  (Conduce experimentand sau Conduce prin experiment) care, in esenta, inseamna „a deveni un lider mai bun folosindu-te de experientele proprii” sau „a cauta un mod propriu de a practica management„. Cred ca, doar experimentanand, poti deveni un lider si un manager mai bun.

Pentru mine, a experimenta nu inseamna numai a testa teoria in practica, ci inseamna si a defini un sistem teoretic propriu care sa ma ajute sa raspund la intrebari pe care teoria nu le poate da: Cum luam deciziile? Cum putem imbunatati modul de a alege deciziile? Cum cunosti importanta decizilor tale? Uneori un experiment, prin natura sa, poate conduce la rezultate neasteptate, efecte nedorite, esecuri. Ar trebui oare, ca intr-un moment de criza sa luam decizii experimentale, doar din nevoia de a deveni mai buni? Ar trebui oare ca intr-o situatie delicata sa ne asumam astfel de riscuri, de a lua decizii experimentale, cand putem foarte bine sa luam decizii doar folosind bunele practici si recomandarile teoriei? Pentru a raspunde la aceste intrebari ar trebui sa ne intrebam mai intai: Ce inseamna a-ti asuma riscuri?

Fiecare clipa a existentei noatre implica un risc (un risc apare din momentul cand facem primul pas, cand alegem sa intram intr-o cladire, etc), fiecare decizie a vietii noastre este un risc (decidem sa mergem cu masina si am putea face un accident, decidem sa ne alegem o cariera care peste ani se va demonstra ca nu a fost o alegere inspirata, etc). Deci, daca in viata de zi cu zi ne asumam atat de mult riscuri, asadar de ce nu am face acelasi lucru si in viata profesionala? Personal cred ca nu exista decizii „bune” sau „proaste”, ci exista doar rezultate „bune” sau „rele”. Putem spune ca o decizie a fost „buna” sau „rea” abia dupa ce observam rezultatele. Intr-o situatie necunoscuta, riscul de a lua o decizie care are poate conduce la un rezultat „bun” sau „rau” are aceeasi probabilitate. A decide sa actionezi sau a decide sa nu actionezi, de asemenea intr-o situatie necunoscuta, are aceeasi probabilitate de risc. Cu alte cuvinte, intr-o situatie inedita, nu avem ce pierde luand o decizie indiferent de rezultat.

Stim ca deciziile noastre, conduc la rezultate „bune” sau „proaste”. Multitudinea de experiente acumulate in mintea noastra sub forma „perechilor” decizii-rezultate, constituie baza de informatii pe baza carora vom lua deciziilor ulterioare. Doar experimentand putem lua decizii bune in viitor!

Un exemplu din lumea sahului

Numarul deciziilor pe care le are de luat un sahist sunt de ordinul milioanelor in cateva secunde. Ramificatiile deciziilor in sah au uneori o complexitate teoretica aproape infinita (numarul mutarilor posibile este echivalent cu numarul atomilor din Univers). Cu alte cuvinte sahistii au mari dileme… Din fericire, managerii nu se confrunta niciodata cu asemenea decizii, cu milioane de implicatii, ca in sah, iar managementul nu este un joc atat de constrans de timp ca sahul. Insa sahul poate fi o sursa de inspiratie pentru manageri.

Pentru majoritatea oamenilor, sahul este un sport al mintii, in care deciziile mutarilor sunt logice (bazate pe calcule, scheme precise, etc), insa chiar si pentru o minte geniala a lua o decizie intr-un timp atat de scurt avand milioane de variante poate fi o provocare. Intr-un interviu AtGoogleTalk, in care a fost invitat Garry Kasparov, unul din cei mai mari sahisti ai tuturor timpurilor, cei de la Google au vrut sa afle cum reuseste Garry sa ia cele mai bune decizii intr-un timp atat de scurt?

Raspunsul lui Garry a fost surprinzator:

-Pentru a fi un bun jucator nu este suficient a face cele mai bune mutari, ci sa stii cat timp sa pierzi gandindu-te la fiecare mutare. Iar asta nu o facem prea des in afaceri! De obicei, timpul pe care il petrecem in luarea deciziilor (n.a. in afaceri) este proportional cu importanta deciziilor.

Apoi Garry a fost intrebat:

-Garry, cum poti evalua/estima importanta deciziilor tale? Cat timp petreci pentru a lua cele mai corecte decizii? Cum putem imbunatati modul de a alege deciziile?

Pentru a raspunde, Garry a plecat de la strategia jocului „blitz”:

-In sah, ai urmatoarea constrangere: timpul. Daca joci un joc blitz trebuie sa intelegi ca sacrifici foarte mult din calitatea deciziilor tale pentru a fi sigur ca nu pierzi jocul din cauza timpului.

In cartea sa „How Life Imitates Chess„, Garry Kasparov descrie o viziune proprie a felului in care pot fi luate deciziile in viata. In afaceri, in viata personala avem aceleasi tip de constrangeri ca in sah: „In timp ce constrangerile de material si timp sunt intelese, calitatea (calitatea jocului/calitatea rezultatului) este un factor care trebuie ajustat conform nevoilor noastre.”

Pana aici suna izbitor de asemnator cu teoria project managementului prezentata in PMBoK? Vorbim de patru din cele sapte constrangeri: resursele (pot fi asociate cu piesele/materialul de sah), timpul (ceasul de joc), calitatea (calitatea jocului prin punctajele/ratingul obtinut), satisfacerea clientului (nevoile noastre), scopul (poate insemna fie un meci amical fara miza pentru a studia tactica sau strategia de joc al adversarului sau rezolvarea unor probleme de sah cu tematica precum analize, mat invers, mat direct etc.), banii (efortul investit in antrenament, PR, competitii) si riscurile.

Conform teoriei lui Garry, calitatea deciziilor depinde indirect de nevoile personale: unii trebuie sa ia decizii rapide (exemplu: un chirurg in sala de operatii), altii ar trebui sa ia decizii intr-un timp mai mare (exemplu: specialistii care fac analiza ADN).

-Totusi cum reusesc marii campioni care au dominat sahul, sa ia intotdeuna decizii bune, ani la rand, pastrandu-si nivelul inalt de competitivitate?

La aceasta intrebare, Garry e de parere ca pentru a lua intotdeuna decizii bune sau a ne imbunatati alegerea deciziilor, cheia consta in a nu-ti fi frica de a lua decizii.

Asadar, Teme-te de nimic! (Fear nothing!)

A urmat o intrebare fireasca:

-Cum poti sa eviti sa faci greseli mentinand totodata nivelul de performanta intr-o partida foarte lunga?

-Daca nu facem greseli, suntem morti! A face greseli face parte din procesul de luare a deciziilor. In afaceri si in viata vrem sa limitam probabilitatea de a face greseli. (n.a. Dar este gresit!) A face greseli face parte din procesul de gandire.

-Deci nu trebuie sa ne fie frica sa esuam? intreaba moderatorul.

-Trebuie sa fii al naibii de sigur ca vei esua la un anumit moment, spune Garry zambind. Trebuie doar sa recunosti ca esecul este inevitabil, te va ajuta sa iti ridici nivelul de incredere si cel al deciziilor!

Experimenteaza!

Luarea deciziilor nu se bazeaza doar pe experienta. Se stie ca sahul este un sport logic, bazat pe rationament. Precum deciziile in sah, deciziile in viata, in afaceri sunt logice si nu se bazeaza exclusiv pe rezultatele unei experiente anterioare. Totusi Garry Kasparov considera ca pentru a fi combativ la cel mai inalt nivel, acolo unde logica nu mai poate face diferenta intre marii campioni, deciziilor trebuie luate strict pe experienta (multi numesc asta intuitie, instinct).

Deci pana la urma cum luam deciziile: logic sau pe intuitie?

Deciziile intotdeuna se iau logic, daca ne putem baza pe un rationament (calcule, predictii, analize, experiente anterioare), insa intr-o situatie necunoscuta deciziile ar trebui luate strict pe baza experientei anterioare (fie ca experienta anterioara este proprie sau e colectiva).

De aceea, pentru ca in fiecare situatie sa putem lua decizii mai usor, este nevoie mereu de a avea o baza uriasa de experiente. Experientele multe fac alegerea deciziei mai usoara si maresc nivelul de incredere ca nu vom face greseli.

Totusi, a experimenta implica si a obtine rezultate gresite, esecuri. De aceea multora le e frica sa experimenteze, insa, nu avem motive intemeiate sa ne fie frica, deoarece „a face greseli face parte din procesul (natural) de gandire (de luare a unei decizii)”.

Note finale

„The PM Journal” a fost creat din nevoia de pastra o evidenta a experientelor mele (esecuri, succese, analize, concluzii) care definesc propriul meu mod de a practica management (Conduce prin Experiment).

Data primei intrari din jurnal coincide cu momentul in care am pornit aventura in F-Startup. Vezi Povestea unui Startup.