Ziua fatidica

Postat la februarie 20, 2012 de ThePMJournal

Astazi primesc un email de la actionari care se aratau ingrijorati de costurile mari ale companiei. Cu dezinvoltura care ma caracterizeaza, ma apuc repede sa raspund la email: „Nu va ingrijorati, stiu eu o metoda pentru a reduce costurile… exista o lege care ne scuteste de taxe, daca indeplinim anumite conditii…”

In nici un minut de cand trimit emailul, CEO-ul companiei, vine scotand fum la mine in birou.

-Daca mai trimiti un astfel de email actionarilor, te ia mama dracului! Iti dau un sut un fund de zbori in strada..

Am ramas masca.

-Pai, stai asa, cum, de ce? Ce am facut? Eu vreau sa ii ajut sa scada bugetul cu 16%…

CEO racnea si urla de vuia intreaga firma. Toata lumea statea cu urechile ciulite la biroul meu. Pot spune ca rar mi-a fost dat sa traiesc o asemenea umilinta, iar pe moment am fost atat de socat de reactia CEO-ului incat am ramas fara replica.

-Nu e treaba ta reducerea de buget. Ce nu intelegi? Ti-am spus ca sunt lucruri pe care nu le cunosti…

(La nici 8 luni de la incident aveam sa le aflu motivele pentru care CEO-ul nu lasa pe nimeni sa vina cu taieri de buget: erau zvonuri cum ca el insusi reusise sa fraudeze compania cu o suma frumusica de bani, folosindu-se de contracte supraevaluate, iar taierile de buget ar fi insemnat poate mai putini bani folositi in interesul propriu. Datorita proiectelor dubioase in care bagata compania, unul din partenerii nostri cheie a rupt la un moment cel mai important contract al nostru, apoi a urmat un scandal monstru intre partile implicate si totul a culminat cu falimentul companiei mama).

-Daca nu vrei ca actionarii sa ia in considerare ideea mea de a taia bugetul, le spui ca propunerea nu se poate pune in practica. Ce e atat de greu?

-Tu nu intelegi ca astia or sa ma puna sa investighez propunerea ta si or sa ma puna sa fac tot posibilul sa scap de 16%. Ce naiba!? Tu in loc sa te bucuri ca ai 16% in plus, tu vrei sa iti taie bugetul?

-Ok, le dau email si le spun ca in urma unei analize mai amanuntite taierea de buget propusa anterior nu este fezabila.

-Stai! Am o alta idee: nu ii vom lasa sa primeasca emailul de la tine. Hai cu mine, pana nu e prea tarziu…

Am inceput sa alergam disperati pe holuri catre departamentul de infrastructura si retelistica.

-Vrem sa stergem un email trimis catre actionari, inainte ca acestia sa apuce sa le citeasca.

(Politica companiei nu permitea niciunui angajat sa ii intre sau sa modifice continutul contului unui actionar decat cu acordul acestuia. Asadar administratorul de retea s-a straduit sa stearga emailul direct de pe server).

-O parte din mailuri nu am cum sa le mai recuperez… clientii lor de email nu ma lasa sa le recuperez. Ce ne facem?

-Lasa-le asa, sa speram ca nu o sa le citeasca… Uita-te si tu in ce rahat ne bagi? mi se adresa CEO-ul.

Eram in continuare socat. Pe de o parte ma simteam vinovat, pe de alta fierbeam de furie, resimtind inca gustul amar al umilintei pe care o indurasem. Colac peste pupaza, am primit un telefon de la seful meu, care ma „imbarbata” in stilul lui caracteristic:

-Las ca bine ti-a facut… De ce te bagi unde nu iti fierbe oala?

Cu greu m-am abtinut atunci sa nu imi dau demisia.

A doua zi, CEO-ul m-a chemat in biroul lui sa ne impacam. Era calm, in schimb, eu in continuare eram nervos. In fine, iata-ne acum pe amandoi la aceeasi masa:

-Imi pare rau, ca am ridicat vocea! isi cere scuze CEO-ul.

-Glumesti, nu? Dupa ce m-ai umilit in fata tuturor? Daca crezi ca am gresit, ma poti avertiza in scris, imi scazi din salariu, ma dai afara, dar nu tipi la mine. Comportamentul tau este inadecvat pentru pozitia pe care o ai. Nu ma intereseaza ca esti CEO la NASA sau fiul Zeului Ra. M-as fi asteptat la un asemenea comportament de la femeia de serviciu, nu de la un director executiv. Sincer sunt dezamagit. Ieri am fost la un pas ieri sa imi dau demisia.

-Ai dreptate. Dar trebuie sa ma intelegi… nu m-am putut stapani… Mai tii minte cand te invatam eu de termeni precum: EBITDA, EBIT,  etc? Acum insa tu vii la mine sa imi dai lectii de cum se taie bugetul?

Dupa ce ne-am impacat, m-am intors meditativ in biroul meu. Pe fereastra se zarea aceiasi priveliste frumoasa a rondulului cu flori din interesectie, parcul din departare, panorama orasului, sub cerul senin si nici o adiere de vant. Ce zi frumoasa… imi zic. Si totusi ma simt mizerabil, umilit si fara chef de munca.

Citeste mai departe povestea unui: Workshop de brand.

Anterior: Modelul nostru de business.