Inteligenta asimptomatica

Postat la noiembrie 29, 2020 de thepmjournal

Expresia „inteligenta asimptomatica” este un termen care descrie in modul cel mai subtil trasatura oamenilor care nu dau semne de inteligenta decat periodic sau niciodata. Expresia a aparut in timpul pandemiei de COVID, iar asa cum sunt unii purtatori de virus SARS-2 care nu manifesta nici una din simptomele bolii COVID, asa sunt si unii oameni care nu manifesta inteligenta decat poate intamplator sau deloc.

Partea interesanta in contextul crizei actuale generate de pandemia COVID este ca „inteligenta asimptomatica” se manifesta si la oameni respecatabili: lideri de opinie, lideri din diferite industrii, politicieni sau la oameni de rand. Exista opinia des intalnita si sustinuta ca daca stai acasa, te izolezi sa nu raspundesti virusul vom face un mare bine societatii. Dar faptele indica contrariul: pandemia a inchis sau a pus pe butuci aproape la fel de multe companii precum a facut-o criza economica din 2008-2009. Oamenii care sufera de inteligenta asimptomatica nu gandesc pana la capat. Pandemia COVID ne-a orbit sa vedem cu adevarat impactul asupra societatii si anume ca raul cel mai mare nu este riscul de a te infecta cu virusul SARS-2, ci riscul de a intra intr-o criza economica mai strasnica decat cea din 2008 sau riscul de a se isca conflicte armate datorita haosolui creat…

Si aici incepe povestea pe care vreau sa v-o impartasesc.

La finalul anului 2018, cand proprietarii companiei la care lucram au decis sa vanda cea mai profitabila parte din afacere, eram inca in varful carierei mele, fiind directorul local a doua companii din grup. Dupa ce s-a finalizat vanzarea, a ramas in urma doar un grup mic de companii si proiecte neprofitabile. In anul urmator, am fost nevoit sa concediez 80% din oameni, iar dupa acel moment a inceput dezastrul. Au fost nevoie de optimizari continue de costuri, taind pana si banii de cafea, ca sa demonstram proprietarilor ca suntem pe calea cea buna. Apoi cand nu am mai avut ce taia au aparut primele conflicte legate de bugete intre directorii companiilor care se luptau sa isi salveze pielea sa nu fie dati afara. Cand a inceput starea de urgenta generata de pandemia COVID, firma nu mai avea bani nici de salarii. Din lipsa de fonduri, din lipsa de personal, datorita fustrarilor si conflictelor a trebuit sa parasesc compania.

Am aplicat la toate joburile care mi-au aparut in cale, chiar si cele care erau cu 2-3 nivele sub experienta mea. Singurele firme care parea ca prospera in criza erau firmele foarte mari cu vanzari exclusiv online. Aproape la toate interviurile la care am fost cei care ma interogau pareau socati de experientele mele dintr-o companie falimentara. Au crezut fie ca sunt nebun, fie ca inventez pentru a-i impresiona. Cum as fi putut sa explic, dar sa par credibil in acelasi timp, unui om care a gestionat in viata lui o echipa de maxim 15 oameni ca am angajat peste 130 de oameni in ultimii doi ani, dar mai apoi am fost nevoit sa am 5 valuri de concedieri si ca am reusit sa reduc costul centrului de 3x in ultimii 2 ani, in timp ce salariile pe piata erau si de 2 ori mai mici decat unii competitori, dar totusi am reusit sa lansez unul din cele mai inovatoare produse de monitorizare? Majoritatea oamenilor cu care am purtat discutatii la interviuri erau oameni calmi, linistiti, pe fata carora citeai pace interioara, care luau decizii in tihna nu fugariti ca o vulpe flamanda asa cum am fost eu fugarit in ultimii doi ani… Am primit feedback-uri in diverse forme: foarte tare… neverosimil, suspect, dement, lacom…

Esecurile in a-mi gasi in loc potrivit de munca in perioada COVID mi-au pus la grea incercare rabdarea si logica si cu greu am reusit sa ma redresez. M-am intrebat de multe ori daca nu cumva problemele grele la care am fost supus mi-au afectat capacitatea de a mai vedea corect lucrurile si a mai gandi ca un om normal…

Lectii invatate:

1. Problema ta incepe cand incepi sa te compari cu altii. (Aceasta lectie am invatat-o in urma interviurilor esuate; trebuie sa iti cunosti valoarea adevarata comparandu-te cu tine insuti din trecut si nu cadea in ispita de a te compara cu altii; altii nu au trecutul tau…)

2. Cei mai buni nu cauta scuze (mereu am incercat sa gasesc o scuza in tentativele mele nereusite; totusi esecul este parte importanta din procesul de invatare; si as putea recomanda sa urmariti ceea ce spun mari campioni Michael Jordan sau Kobe Bryant cand sunt intrebati despre esec).

3. Problema esecului este ca nu stii daca te va costa sau daca esti norocos ca ai sansa sa faci mai bine data viitoare. (ideea am auzit-o initial intr-o alta forma, insa nu am inteles-o pe deplin la acea vreme: Aminteste-ti ca a nu obtine ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc spunea Dalai Lama.

4. Inainte de a raspunde la o intrebare intreaba-te ce anume vrea sa afle acea persoana de la tine (in timpul interviurilor ratate mi-am dat seama ca un raspuns poate fi bun sau rau relativ la nivelul fiecaruia de intelegere; de aceea, inainte de a da un raspuns porneste de la urmatoarea intrebare de ce ma intreaba ce ma intreaba? ce anume vrea cu adevarat sa auda sau sa afle? sau intreba direct persoana ce anume vrea exact sa afle…)

5. Cei mai multi oameni nu vor neaparat sa afle adevarul, ci vor sa auda o poveste care sa le completeze sau sa afirme propria lor convingere despre un lucru. (nu toata lumea e pregatita sa asculte povesti infioratoare iar cei mai multi prefera sa auda povesti frumoase, de succes; povestile de esec sunt bine de povestit doar daca esti provocat)

Am aplicat la toate joburile care mi-au aparut in cale, chiar si cele care erau cu 2-3 nivele sub experienta mea. Singurele firme care parea ca prospera in criza erau firmele foarte mari cu vanzari exclusiv online. Aproape la toate interviurile la care am fost cei care ma interogau pareau socati de experientele mele dintr-o companie falimentara. Au crezut fie ca sunt nebun, fie ca inventez pentru a-i impresiona. Cum as fi putut sa explic, dar sa par credibil in acelasi timp, unui om care a gestionat in viata lui o echipa de maxim 15 oameni ca am angajat peste 130 de oameni in ultimii doi ani, dar mai apoi am fost nevoit sa am 5 valuri de concedieri si ca am reusit sa reduc costul centrului de 3x in ultimii 2 ani, in timp ce salariile pe piata erau si de 2 ori mai mici decat unii competitori, dar totusi am reusit sa lansez unul din cele mai inovatoare produse de monitorizare? Majoritatea oamenilor cu care am purtat discutatii la interviuri erau oameni calmi, linistiti, pe fata carora citeai pace interioara, care luau decizii in tihna nu fugariti ca o vulpe flamanda asa cum am fost eu fugarit in ultimii doi ani… Am primit feedback-uri in diverse forme: foarte tare… neverosimil, suspect, dement, lacom…

Esecurile in a-mi gasi in loc potrivit de munca in perioada COVID mi-au pus la grea incercare rabdarea si logica si cu greu am reusit sa ma redresez. M-am intrebat de multe ori daca nu cumva problemele grele la care am fost supus mi-au afectat capacitatea de a mai vedea corect lucrurile si a mai gandi ca un om normal…

Lectii invatate:

1. Problema ta incepe cand incepi sa te compari cu altii. (Aceasta lectie am invatat-o in urma interviurilor esuate; trebuie sa iti cunosti valoarea adevarata comparandu-te cu tine insuti din trecut si nu cadea in ispita de a te compara cu altii; altii nu au trecutul tau…)

2. Cei mai buni nu cauta scuze (mereu am incercat sa gasesc o scuza in tentativele mele nereusite; totusi esecul este parte importanta din procesul de invatare; si as putea recomanda sa urmariti ceea ce spun mari campioni Michael Jordan sau Kobe Bryant cand sunt intrebati despre esec).

3. Problema esecului este ca nu stii daca te va costa sau daca esti norocos ca ai sansa sa faci mai bine data viitoare. (ideea am auzit-o initial intr-o alta forma, insa nu am inteles-o pe deplin la acea vreme: Aminteste-ti ca a nu obtine ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc spunea Dalai Lama.

4. Inainte de a raspunde la o intrebare intreaba-te ce anume vrea sa afle acea persoana de la tine (in timpul interviurilor ratate mi-am dat seama ca un raspuns poate fi bun sau rau relativ la nivelul fiecaruia de intelegere; de aceea, inainte de a da un raspuns porneste de la urmatoarea intrebare de ce ma intreaba ce ma intreaba? ce anume vrea cu adevarat sa auda sau sa afle? sau intreba direct persoana ce anume vrea exact sa afle…)

5. Cei mai multi oameni nu vor neaparat sa afle adevarul, ci vor sa auda o poveste care sa le completeze sau sa afirme propria lor convingere despre un lucru. (nu toata lumea e pregatita sa asculte povesti infioratoare iar cei mai multi prefera sa auda povesti frumoase, de succes; povestile de esec sunt bine de povestit doar daca esti provocat)

Am plecat bucuros ca am scapat de nebunie, dar curand aveam sa descoper ca lucrurile pot fi si mai rele. Plecarea mea a coincis cu momentul in care majoritatea companiilor si-au inchis sau incetinit activitatea datorita pandemiei. Joburile de pe piata s-au imputinat pe motivul ca multe proiecte au fost puse pe hold, iar pozitiile de management la care aspiram au disparut peste noapte. Si uite asa asa m-am trezit deodata in postura unui om fara pespective.

Am aplicat la toate joburile care mi-au aparut in cale, chiar si cele care erau cu 2-3 nivele sub experienta mea. Singurele firme care parea ca prospera in criza erau firmele foarte mari cu vanzari exclusiv online. Aproape la toate interviurile la care am fost cei care ma interogau pareau socati de experientele mele dintr-o companie falimentara. Au crezut fie ca sunt nebun, fie ca inventez pentru a-i impresiona. Cum as fi putut sa explic, dar sa par credibil in acelasi timp, unui om care a gestionat in viata lui o echipa de maxim 15 oameni ca am angajat peste 130 de oameni in ultimii doi ani, dar mai apoi am fost nevoit sa am 5 valuri de concedieri si ca am reusit sa reduc costul centrului de 3x in ultimii 2 ani, in timp ce salariile pe piata erau si de 2 ori mai mici decat unii competitori, dar totusi am reusit sa lansez unul din cele mai inovatoare produse de monitorizare? Majoritatea oamenilor cu care am purtat discutatii la interviuri erau oameni calmi, linistiti, pe fata carora citeai pace interioara, care luau decizii in tihna nu fugariti ca o vulpe flamanda asa cum am fost eu fugarit in ultimii doi ani… Am primit feedback-uri in diverse forme: foarte tare… neverosimil, suspect, dement, lacom…

Esecurile in a-mi gasi in loc potrivit de munca in perioada COVID mi-au pus la grea incercare rabdarea si logica si cu greu am reusit sa ma redresez. M-am intrebat de multe ori daca nu cumva problemele grele la care am fost supus mi-au afectat capacitatea de a mai vedea corect lucrurile si a mai gandi ca un om normal…

Lectii invatate:

1. Problema ta incepe cand incepi sa te compari cu altii. (Aceasta lectie am invatat-o in urma interviurilor esuate; trebuie sa iti cunosti valoarea adevarata comparandu-te cu tine insuti din trecut si nu cadea in ispita de a te compara cu altii; altii nu au trecutul tau…)

2. Cei mai buni nu cauta scuze (mereu am incercat sa gasesc o scuza in tentativele mele nereusite; totusi esecul este parte importanta din procesul de invatare; si as putea recomanda sa urmariti ceea ce spun mari campioni Michael Jordan sau Kobe Bryant cand sunt intrebati despre esec).

3. Problema esecului este ca nu stii daca te va costa sau daca esti norocos ca ai sansa sa faci mai bine data viitoare. (ideea am auzit-o initial intr-o alta forma, insa nu am inteles-o pe deplin la acea vreme: Aminteste-ti ca a nu obtine ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc spunea Dalai Lama.

4. Inainte de a raspunde la o intrebare intreaba-te ce anume vrea sa afle acea persoana de la tine (in timpul interviurilor ratate mi-am dat seama ca un raspuns poate fi bun sau rau relativ la nivelul fiecaruia de intelegere; de aceea, inainte de a da un raspuns porneste de la urmatoarea intrebare de ce ma intreaba ce ma intreaba? ce anume vrea cu adevarat sa auda sau sa afle? sau intreba direct persoana ce anume vrea exact sa afle…)

5. Cei mai multi oameni nu vor neaparat sa afle adevarul, ci vor sa auda o poveste care sa le completeze sau sa afirme propria lor convingere despre un lucru. (nu toata lumea e pregatita sa asculte povesti infioratoare iar cei mai multi prefera sa auda povesti frumoase, de succes; povestile de esec sunt bine de povestit doar daca esti provocat)