Noi suntem pirati

Postat la martie 30, 2013 de ThePMJournal

Povestea unui startup (F-Startup) e asemanatoare cu povestea unor oameni care, in incercarea de a se imbogati, se transforma in pirati nestiindu-i ce pericole ii asteapta pe mare.

Exista o asemanare destul de mare intre o companie si o flota de vase. Un department, in cadrul unei companii, este ca o corabie din flota, avand un echipaj compus de obicei din: capitan (un director executiv), un prim ofiter (director/senior manager), ofiter secund (un Project Manager), mai multi locotenti comandanti (lideri de echipa sau alti manageri middle-level etc), echipe de locotenti (consultants, senior developers), sublocotenti (middle-level developers, etc.) si marinari (diferiti experti in domeniu). 

Pe o nava, ordinele se executa prin intreg lantul de comandanti, mai intai ofiterii seniori si apoi ofiterii cu rang mai mic pana la cel mai de jos rang (similar ca intr-o organizatie de tip matrice-functionala). Insa ca in multe companii, pe o corabie poate exista o ierarhie plata, in sensul ca exista un capitan si tot echipajul ii raporteaza pe linie directa doar lui. O asemenea nava cu o organizare descentralizata, in care nu exista un lant de comanda, seamana mai degraba cu o nava pirat decat cu una din flota armatei. O flota (asemenea unei companii) este condusa de un amiral (un CEO). In povestea noastra, rolul actionarilor sau al proprietarilor companiei este jucat de acei acei regi bogati sau sunt nobili de la curtea regelui, care locuiesc departe de mare si de pericole, undeva pe uscat, jucand cricket (sau golf)…

Daca toate flotele sunt doborate de inamici, regii raman fara aparare si sunt fie pusi in inchisoare, fie mor decapitati (asa cum se intampla in zilele noastre cand o companie da faliment). Orice marinar sau ofiter are ordinul de a apara cu orice pret (chiar si cu cel al vietii) viata regelui. Daca insa regele moare, se striga:

-Regele a murit! Fiecare pe cont propriu! Scapa care poate! (Sau are loc o revolta si toti marinarii se omoara intre ei.)

Regele (proprietarul companiei) uneori viziteaza flotele de top (companiilor lor mai profitabile). Ii place sa umble in randul marinarilor, sa se plimbe pe punte si sa le vorbeaca oamenilor:

-Noi vrem sa cucerim marea! sau Vom cuceri toata lumea! sau Dar de ce este marea atat de mare? Cat mai e pana sa cucerim lumea?

(Asemenea intrebari fara raspuns apar frecvent din partea actionarilor: -Ce ne lipseste sa facem multi bani? (care se poate traduce asa: –Cat mai e pana sa cucerim lumea?) sau -De ce nu suntem atat de cunoscuti pe piata? care poate fi reformulata astfel: -De ce marea e atat de mare?! (Vezi povestea: Modelul nostru de business).

Amiralul flotei noastre (CEO-ul F-Startup), fost purtator de cuvant la curtea regelui (fost VP de Comunicare la o alta companie condusa de actionari), inainte sa se inroleze in armata regelui, vanduse trabuce de Cuba (CEO-ul lucrase in industria tutunului si nu avea nici un pic de experienta in industria de IT, domeniul principal de activitate).

Flota noastra era compusa dintr-o singura nava mare, nava steag (departamentul de cercetare si dezvoltare) si cateva ambarcatiuni mai mici care aratau mai degraba a vase de croaziera (departamentele de sales, marketing, etc.) ancorate de nava cea mare. La inceput, nava steag a pornit pe mare fara a avea echipajul complet (angajasem doar cativa specialisti cu experienta), iar pe parcursul calatoriei noastre in locul marinarilor lipsa, am angajat o echipa de mercenari (subcontractasem de la o companie de consultanta programatori, testeri, designeri, arhitecti; si mai tarziu specialistii in PR, online marketing si sales).

Porniseram la drum pe intinsul marilor albastre cu steagul alb fluturand in vant. (In acest context, steagul reprezinta simbolic brandul companiei; marea albastra este o aluzie la conceptul de marketing Blue Ocean; vezi povestea unui Workshop de Brand). Ne facusem provizii pentru un an si speram ca nu vom fi nevoiti sa ne oprim in nici un port in cursul calatoriei noastre (bugetul companiei F-Startup desi conceput pentru trei ani, s-a dovedit realist doar pentru un singur an; planul era ca dupa primul an vom putea vinde suficient incat sa ne putem mentine operatiunile din castigurile proprii).

La scurt timp dupa ce lansasem nava la apa, se porni o furtuna teribila (cu referire la povestea: Concedierilor colective). Amiralul, care nu mai vazuse furtuna pe mare, s-a infricosat teribil (lipsa de experienta precum si neintelegerea ciclului de viata a produselor IT s-a dovedit o adevarata provocare pentru CEO). Cand s-a potolit furtuna, amiralul, traind o spaima cumplita, si-a angajat o echipa de consultanti si experti de razboi in care avea incredere si care sa ii tina de urat pe mare (vezi Cine sunt Expertii?). Insa ajutoarele amiralului s-au dovedit inutile (si ei fara experienta in domeniu IT), caci furtuna a continuat, amiralul tot speriat a ramas, iar deciziile lui au devenit si mai haotice si mai disperate. Odata cu angajarea ajutoarelui amiral, calatoria noastra s-a transformat intr-o adevarata aventura.

In ciuda pericolelor care ne pandeau pe mare (furtuni iscate din senin, vase pirat sau vase inamice) consultantii amiralului priveau misiunea noastra ca pe o calatorie de placere pe mare: erau mereu relaxati, veseli, savurau bauturi si mancaruri fine, se bronzau cat e ziua de lunga la soare (ca un fapt divers, Expertii nostri nu se prea omorau cu munca; fie stateau la cafele, fie navigau cat e ziua de lunga pe retele de socializare). Pe vasele lor de croaziera se dadeau petreceri in continuu si se cantau cantece de vitejie despre ce vom face „cand vom cuceri lumea„. Amiralul, vazand cat de buna poate fi viata pe mare, repede s-a mutat si el pe vasele lor de croaziera.

Probabil va intrebati, unde e capitanul navei amiral? Capitanul, fiind ocupat cu alte treburi pe mare, mereu plecat, imi lasase practic conducerea vasului (superiorul meu direct, COO-ul companiei, care avea un alt job in alt oras, imi lasase conducerea departamentului intr-un moment in care tensiunea dintre departamentul de dezvoltare si celelalte era in crestere; in ciuda situatiei conflictuale, COO-ul s-a gandit sa imi transferase mie toate responsabilitatile lui).

S-a pornit iarasi furtuna pe mare. Vasele de croaziera au fost complet distruse, iar nava noastra a suferit pagube serioase (bugetul pentru departamentele de sales si marketing se risipisera, iar in lipsa niciunui contract semnat cu vreun partener strategic, F-Startup devenise o companie falimentara; in mare parte datorita si Falimentului companiei mama).

S-a convocat o mare adunare pentru a se stabili pagubele furtunii…

-Cine a fost vinovat de furtuna? intreaba acuzator amiralul.
-El e vinovat de furtuna! raspund asistentii amiralului aratand cu degetul catre mine.

(Discutiile din board, erau de multe ori la limita prostiei: majoritatea neintelegerilor intre membri din board erau din lipsa intelegerii domeniul IT. Multe intrebari erau de genul: De ce produsul are acelasi design cu cel de brand? Ce inseamna ciclul de viata al unui produs? etc.)

-Amirale, eu cred ca trebuie sa schimbam culoarea vasului. Culoarea neagra ma deprima… vine cu o propunere „inteleapta” unul din asistenti.
-Hai sa schimbam culoarea in alb! a luat decizia amiralul.
-Dar, amirale culoarea neagra  a fost aleasa de rege! Nu pot sa vopsesc acum vasul in alb, raspund.
Amiralul nervos, tranteste cu piciorul in podea, bate cu pumnul in catarg:
-Cine esti tu sa imi spui cum se conduce un vas? Tinere, am 25 de ani experienta in slujba regelui! Nu imi pasa ce spune regele! Vreau nava pictata in alb! urla amiralul.

(Majoritatea cerintelor actionarilor au fost pur si simplu ignorate de CEO, iar acest aspect nu numai ca a inrautatit relatia intre CEO si actionari, dar m-a pus intr-un conflict fin de interese fata de CEO si actionari. In sedintele cu actionarii se discuta una, iar in sedintele interne se decidea alta. Vezi cum decurgeau sedintele cu actionarii din perspectiva unui Product Manager)

-Am o idee! striga vesel unul din Experti. Hai sa schimbam culoarea navei din negru in alb cu picatele negre. Ultimele studii arata ca navele cu picatele sunt mai putin atacate de pirati…
-Bravo! E un sfat bun! Asa vom face! ordona amiralul. 

(Nu o data, ci de mai multe ori, CEO-ul a revenit asupra deciziilor sale: azi designul produsului era alb, maine albastru, poimane alb cu picatele albastre. Schimbarile erau la ordinea zilei, dar cel mai important aspect erau ca cerintele erau contradictorii. Mai mult, deciziile CEO-ului ajunsesera sa fie luate exclusiv pe baza parerilor Expertilor de Marketing si Sales. Vezi povestea Maestrului Papusar.).

In acest timp, pe uscat, departe de mare, in tara regelui se porni o seceta care decima toate recoltele (Compania mama pierduse toate contractele importante; daduse faliment si aproape toti oamenii au fost dati afara). Regele devenise disperat, iar acum isi dorea cu orice pret sa cucereasca noi teritorii ca sa isi reintregeasca bogatia. Nu plouase de cateva luni, iar soarele arzator facuse prapad si in randul marinarilor. („Arseseram” aproape toti banii companiei, iar noi in continuare nu reusiseram sa vindem nimic. Unii oameni au fost fortati sa isi dea demisia, iar contractele cu furnizorii de servicii au fost incheiate. Firma intrase in colaps).

Ultima epistola de la rege suna cam asa:

-In doua luni vreau sa cucerim lumea. Vom incepe cu Europa!

Porunca regelui il puse pe ganduri pe Amiral. Nu mai reusea sa doarma noptile, privea stelele incontinuu si incerca sa gaseasca o solutie disperata de a cuceri lumea (referire la povestea Timpuri Noi care descrie dilemele cu care se confrunta CEO-ul companiei). Incet-incet foametea a decimat echipajul; abia ne mentineam nava la suprafata apei (Presiunea actionarilor asupra noastra crescuse, duceam lipsa de resurse, iar organizarea interna devenise haotica. Tot din lipsa de bani, ne mutaseram sediul intr-un spatiu mult mai ingust, unde aveam doar exact strictul necesar: calculatoare, birouri, cateva scaune la second hand, apa, cafea, frigider si electricitate, sala conferinte).

-Spunelor oamenilor tai sa munceasca mai mult! Ne miscam prea incet! mi se adresa amiralul.
-Nu avem vant amirale! Asta e viteza maxima pe care o putem avea!
-Mai repede! Vasliti daca e necesar!
-Si spune-le oamenilor tai sa se mai spele. E un miros ingrozitor de transpiratie!

(Open space-ul in care se mutase departamentul de dezvoltare era neaerisit, oamenii transpirau, geamurile nu puteau fi deschise, iar aerul conditionat nu facea fata. Desi oamenii munceau in conditii proaste, reusisem in doua luni sa punem pe picioare primul produs; practic reusisem imposibilul, insa in locul laudelor, angajatii primisera pe nedrept apelativul de „nespalati”).

Nemultumirile oamenilor cresteau si ofiterii incepusera sa puna la indoiala competenta superiorilor (vezi cum a decurs Marea noastra lansare de produs). Intr-o noapte, unul din marinari in semn de protest taiase steagul navei si isi facuse uniforma…

-Asta e revolta! O sa platiti pentru asta, miseilor! se infurie amiralul. 

(Ultimele schimbari pe care le impusese CEO-ul au creat nemultumiri in randul angajatilor. Erau putini cei care mai credeau in produsele noastre, iar calitatea muncii scadea pe zi ce trece. In acest timp CEO-ul devenise tiranic, batea cu pumnul in masa la sedinte si toate deciziile pe care le lua erau de tipul „Because I said so„.)

-Daca pana maine nu avem steagul nostru alb sus pe catarg, va voi arunca pe toti in mare! ne-a amenintat amiralul.

Cand se scula in urmatoarea dimineata, amiralul ingheta… Peste noapte marinarii revoltati pictasera nava cu picatele, in negru complet; panzele si ele erau vopsite in negru, steagul fusese inlocuit cu unul negru cu cap alb, de mort. Nava steag, neagra ca smoala, topita de caldura soarelui devenise peste noapte o nava pirat. (Echipele de cercetare si dezvoltare li se spusesera”pirati”, deoarece erau considerati insubordonati si sfidatori; vezi Povestea inginerului de sistem).

Dintr-o data parca si apa din jurul corabiei noastre devenise mai rosie. Rechinii au inceput sa ne dea tarcoale. Navigam in ape tulburi. (Aluzie la conceptul de marketing Red Ocea vs Blue Ocean. Aparusera cateva noi startup-uri pe piata, iar produsele noastre se aflau in pericolul de a fi „inghitite” de concurenta inainte ca ele sa iasa pe piata).

Amiralul primise un ultimatum de la rege: „Cucereste lumea in doua luni sau vei fi decapitat„. Avand un echipaj revoltat, un conducator lipsit de inspiratie, deciziile care au urmat au fost surprinzatoare: amiralul a renuntat la haina lui cusuta cu fir de aur si s-a imbracat in haine de pirat. La scurt timp si ajutoarele lui ii luara exemplul. Munceam cu totii cot la cot, de la marinari la ofiteri superiori, ca sa supravietuim. Deveniseram cu totii pirati!

Noi suntem pirati” are la baza notele din jurnalul unui PM si Povestea unui Startup.

Citeste mai departe: Live Long and Prosper!

Anterior: Indrazneste. Provoaca. Gandeste.

Recomandari: Povestea se apropie de sfarsit.

Ce spun altii

  1. Pingback: My Homepage

Dă-i un răspuns lui gta 5 cheats Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *