Timpuri Noi

Postat la noiembrie 1, 2012

Din spatele peretilor biroului de sticla al sefului cel mare, se aud racnete de leu. Trag cu ochiul la “cusca” cea mare si il vad pe CEO diperat. Vorbeste la telefon cu unul din partenerii nostri de afaceri. Incearca sa ii explice modelul nostru de business. Gesticuleaza cu mainile, tranteste hartii, rade isteric! Mimica lui trece de la agonie la extaz.  Daca mai pun la socoteala ca la celalalt capat al firului se afla un om din categoria “Expertilor“, discutia poate deveni una foarte “interesanta”… Imi imaginez ca nici unul din ei nu intelege despre ce e vorba si probabil ca unul va ceda nervos terminand brusc conversatia, cu o injuratura.

CEO-ul inchide telefonul. Este negru de manie, transpirat si batran! Nu a obtinut nimic! In fiecare zi pierdem alti si alti parteneri. Se afunda din nou in teancuri de hartii si planuri. Imbatranit inainte de vreme, erodat de conflicte si de esecuri, regele leu e infrant! Ceea ce i se intampla lui este un statusquo al omului modern: sunt mii de manageri care, in acest moment, se zbat intre viata si moarte pentru a evita falimentul companiei lor, supravietuiesc provocarilor crizei sau lupta pentru a rezista competitiei acerbe din piata.

Situatia financiara a firmei noastre a devenit disperata. CEO-ul se agata de orice contract, de orice partener, de orice oportunitate. Daca in urma cu cateva luni, el nu se gandea sa negocieze decat cu marile companii de petrol si FMCG acum ar fi dispus sa negocieze cu orice retailer de la coltul blocului sau cu alte companii aflate in aceeasi situatie ca si noi. Nici relatiile si nici experienta CEO-ului acumulate de-a lungul celor 25 de ani de management nu ne sunt de folos. Toti partnerii mari cu care am incercat sa incheiem contracte ne refuza politicos: E genial! Extraordinar! Sunteti primii care v-ati gandit la asta! Ne bagam… insa peste 6 luni dupa ce demonstrati ca functioneaza… cu altii…

Suntem un startup in deriva. In fiecare zi, ducem o lupta de supravietuire, o lupta cu vremurile in care traim. Traim in era fast-food: muncim mult, traim la viteza mare, ardem repede si nu avem timp sa sa ne oprim pentru a contempla munca noastra.

De multe ori m-am grabit sa judec oamenii doar dupa rezultatele actiunilor lor, uitand ca cele mai importante lucruri in viata nu sunt esecul sau succesul, ci lupta insasi. Omul este sortit esecului mai devreme sau mai tarziu. La sfarsitul vietii, un manager ajunge sa fie o movila de oase; apropiatii vor spune: A fost un om bun… Oamenii, mari sau mici, suntem supusi aceluiasi sfarsit, iar singurul lucru care ne ramane de facut este lupta pentru a evita moartea sau esecul.

Steve Jobs, in discursul de deschidere de la Stanford, referitor la moarte si esec spunea urmatoarele:

“Amintindu-mi ca voi muri, e cea mai puternica unealta care m-a ajutat sa iau decizii importante in viata. Deoarece totul… mandria, rusinea, frica de esec, toate acestea palesc in fata mortii, ramanand doar acele lucruri care sunt cu adevarat importante. Amintindu-ti ca vei muri este cel mai bun mod de a evita capcana de a crede ca ai ceva cu adevarat de pierdut. In fata mortii, esti gol. Nu este nici un motiv pentru care sa nu iti urmezi inima.” Steve Jobs’ 2005 Stanford Commencement Address

Urmeaza: Cine sunt Expertii?

Anterior: O zi despre nimic altceva decat despre VIATA.

Recomandari: O zi din viata unui Product Manager

Fii primul care comenteaza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *