Live Long and Prosper!

Postat la aprilie 19, 2013 de ThePMJournal

19 aprilie. Cerul e senin, aerul pare inghetat. Vantul biciueste strazile de praf, iar gunoaiele se ridica in vartej amenintator, catre cer. Oamenii, goniti de vant, se strecoara printre masinile parcate pe trotuare si printre tramvaiele blocate in intersectie. Ma cobor la ultima statie de tramvai, acolo unde intorc tramvaiele cu scartait de sine metalice. Oamenii, masinile, tramvaiele toate imi par desprinse dintr-o lume post razboi-nuclear, haotica si murdara.

Ajung la servici.  Jumatate din birouri sunt goale. Sedinta de dimineata nu se tine. Sunt destul de nelinistit pentru ca ni se amana in continuare plata salariilor. Toata lumea se plimba de ici colo negasindu-si locul. Oamenii abia schimba o vorba intre ei. Si situatia continua asa pana la ora 16:00, cand primim un email de la actionari care rupe tacerea:

Dragi colegi, actionarioatul firmei a decis inghetarea operatiunilor F-Startup incepand cu 30 aprilie (adica peste o saptamana). Tot 30 aprilie va fi probabil si ultima zi de plata pentru voi… Vom stabili detaliile pentru conservarea aplicatiilor.

Incep telefoanele sa ma sune. Cativa colegi care citisera mailul, dar care insa se aflau in concediu, ma suna revoltati:

-Ai auzit de noua veste? Ce rahat mai e si asta? Ni se spune ca se inchide jucaria cu o saptamana inainte? Cum ai pocni din degete? Astia sunt sanatosi la cap? Ce inseamna conservarea aplicatiilor?

Seful meu da din umeri si spune ca nu a aflat de aceasta decizie decat acum…. Cu multe luni in urma am stiut ca inevitabil se va ajunge in acest punct fara de intoarcere, insa tot speram ca momentul fatidic sa se mai amane cel putin sase luni, timp in care am putea sa ne redresam. Ma intreb de ce actionarii nu au inchis firma in urma cu jumatate de an, cand lucrurile erau atat de clare ca tot aici vom ajunge. De ce tocmai acum? Acest gand ma revolta: imi vine sa distrug serverele si sa dau foc la totul. Nu ii gasesc vinovati pe actionari, ci pe acei care au avut puterea de a schimba lucrurile in bine si nu au facut-o. Visele noastre marete de a crea ceva unic vor muri aici si acum, odata cu sfarsitul companiei F-Startup… Conservarea aplicatiilor este ilogica, intrucat frameworkul cu care sunt facute este unul exotic, putin cunoscut pe piata, iar repunerea in functiune a intregii platforme si dezvoltarea ei in lipsa echipei initiale de specialisti va deveni o sarcina la fel de dificila precum lansarea unei rachete in spatiu…

Pana si in cele mai pesimiste analize de risc pe care le-as fi putut face nu as fi putut anticipa un asemenea deznodamant. Nu sunt convins ca daca as fi stiut ce se intampla, as fi putut crea un plan de rezerva…

Intr-o saptamana din acest moment, sunt somer. Ar trebui sa imi gasesc un loc de munca si asta foarte rapid. Ratele de la banca imi bat la usa, sotia nu lucreaza, am doi copii de crescut si pentru prima oara in viata mea traiesc acest sentiment al neputintei.

Colegii mei rad. S-au obisnuit mai rapid cu ideea decat mine. Par eliberati (ori au inebunit cu totul! Unii chiar fac glume pe tema falimentului nostru. Expertii sunt cei mai veseli, pentru ca ei sunt la a doua sau a treia concediere, insa pentru mine asta e prima data cand ma vad in postura de a fi concediat. Gandul nu ma sperie, ci ma revolta!

Pe peretii firmei straluceste in lumina neoanelor posterul care il facusem in urma cu cateva luni:

Enterprise-670x503_2

We boldly go where no one has gone before” („Vom merge acolo unde nimeni nu a mai mers vreodata„. Dedicat tuturor celor care au lucrat in F-Startup)

Calatoria noastra se opreste aici, fortat… pe unul din peretii biroului meu, m-am hotarit sa agat un mesaj de ramas tuturor:

-Live long and prosper!

Citeste finalul: Epilog al unui Startup.

Anterior: Noi suntem pirati!

Ce spun altii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *